Full text: Punct : revista de arta constructivista (14)

PUNCT No. 14 
FEBRUAR! E 1925 
ZA I L STURM 
TABLOUL III 
Odaia lui Zail Sturm, mică şi întunecoasă. Zidurile sunt cenuşii şi pătate, mobilele se compun: dintr’un pat de 
lîier, o masă, două scaune, un lavabou. Pe masă sunt cărţi ş? sticluţe. Zail e bolnav şi dormitează. Câte-va minute 
trec în tăcere. Intră Sonia cu un pachet în mână. 
Ora 10 dimineaţa. 
Sonia : Bună ziua. Zail, Sonia: 
Zail: Bună ziua, micuţa mea, Zail: 
Sonia: Nu m’ai auzit, când am plecat de dimineaţă? Sonia: 
Zail: Nu. Zail: 
Sonia : Cum te simţi ? 
Zail: Rău. 
Sonia : (Punându-i mâna pe frunte) Iţi arde fruntea. 
Zail: îmi arde tot corpul. Sonia : 
Sonia : Eşti totuşi mai puţin nervos. Zail: 
Zail: Poate. 
Sonia: (Ia un scaun şi se aşează lângă pat) Doamne i Sonia : 
Zail: M’am săturat... Zail: 
Sonia : Te cred, sunt trei săptămâni de când eşti Sonia: 
bolnav. Zail: 
Zail: Febra asta blestemată nu vrea să mă pără- Sonia: 
sească. Zail : 
Sonia : încă puţină răbdare Zail, ori ce boală are un 
sfârşit. Sonia: 
Zail : Da... (Pauză) şi tu trebue să munceşti şi să Zail: 
cerşeşti pentru mine. Sonia : 
Sonia: Trebue. 
Zail: In frigul acesta. Zail : 
Sonia : Azi a mai scăzut gerul. Sonia : 
Zail: (Uitându-se pe fereastră) Cerul e cenuşiu. Zail : 
Sonia: Da, Sonia: 
Zail: Peste tot stoluri de corbi. O să mai ningă. Zail : 
Ce iarnă. Sonia: 
Sonia : Plâng pe acei cari sunt mai nenorociţi ca noi Zail : • 
pe cei ce nu pot lucra, pe cei ce nu găsesc 
de lucru, pe cei infometaţi, pe cei ce n’au Sonia : 
lemne, să-şi încălzească odăile. Noi trebue să Zail: 
fim fericiţi, nouă nu ne lipseşte nimic, nici Sonia : 
hrană, nici lemne... Zail: 
Zail: Ţie trebue să-ţi mulţumesc. 
Sonia: Nu. 
Zail : De ce ? 
Sonia: Nu trebue să-mi vorbeşti de ceeace fac pen 
tru tine. Sonia 
Zail: Nu ? Zail: 
Sonia: Nu. (Pauză) Sonia 
Zail: ...Picăturile, dă-mi picăturile... Repede ! Iar Zail: 
mi-e frig. Sonia 
Sonia : (Dându-i picăturile într’un pahar) Bea. Te vei Zail : 
simţi mult mai bine peste câteva clipe. Sonia 
Zail: Mă ’calmează. Zail: 
Sonia: Iţi fac mult bine. Sonia 
Zail: A’şi vrea să ştiu dacă sunt scumpe medica- Zail: 
mentele mele. Sonia 
Sonia(Privindu-1) N’ai nevoe să ştii. Zail: 
Zail: Totul costă scump. Sonia 
Sonia: Nu... trebue să te îngrijeşti. Zail: 
Zail: Sunt un păcătos. Sonia 
Sonia : Nu. Zail: 
Zail: Lupt contra destinului meu, contra minciunii Sonia 
care zace în sufletele noastre, contra instinc 
telor murdare care frământă pe oameni. Zail: 
Minciuna... 
Minciuna este fericirea şi forţa burghezului. 
Câte odată trebue să minţi. 
Nu, Sonia. Minciuna este sfârşitul odihnei su 
fletului şi a corpului, al veseliei, al fericirii 
noastre scurte. Minciuna, Sonia, e o otravă 
ireductibilă. 
Avem nevoe de minciună. 
Da, cei slabi, cei laşi, pentru a ascunde cri 
mele lor. 
(Distrată cu vocea mai tristă) Cei slabi ? 
Cei slabi şi cei laşi. 
Noi suntem toţi slabi.. 
Si laşi, 
Da. 
Di ce simţiţi nevoia ei?... Pentrucă ne te 
mem de adevăr. Vrem o iluzie cu ori ce preţ. 
Cu preţul unei vieţi, sau a mai multor vieţi. 
Cu preţul adevăratei fericiri. 
(Tristă) Adevărata fericire ? Nebunie, al cărei 
început şi sfârşit nu-1 cunoaştem. 
Eternitatea. 
Tu vorbeşti astfel ? 
Da, eu un Evreu. 
Crezi în eternitate ? 
Da. 
O minciună. 
Ca s’o numeşti minciună, trebue mai întâi s’o 
poţi dovedi. 
(Distrată) Da... (Pauză) Nu-ţi place minciuna? 
Nu. 
N’ai minţit nici odată în viaţa ta ? 
Nici odată. ("Se gândeşte) Ba da, în două rân 
duri (Surâde) Aveam 12 ani. Furasem zahăr 
dela mama mea. Am minţit de teamă să nu 
mă bată. Nu-mi plăcea să fiu bătut. E o pe 
deapsă oribilă, degradantă. ■ 
(Cu o voce înăbuşită) Eu am minţit. 
Sonia ! (O priveşte) 
Mint. 
Minţi ? 
Da. 
De ce ? 
Mi-e frică, grozav de frică. 
De cine ? 
De tine. 
De mine! (O pauză) Glumeşti. 
Nu. Mi-e frică să nu-ţi fac rău. 
Să-mi faci rău? 
Nu vreau să te văd plângând. Te iubesc... 
Nu faci bine, dacă ascunzi ceva. 
Te iubesc Zail... e adevărat, foarte adevărat 
Ştiu. ' ; v 
Nu am curajul să te fac să suferi. (Pauză. Se 
privesc ţintă) 
Vorbeşte!
	        

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.