Full text: Unu : revista literara lunara : estival (16)

u 
N 
U 
risc, o aventură totală. Podurile de refugiu aruncate în aer. Nici 
o ieşire de incendiu, nici un semnal de alarmă ascuns ca un as 
de pică sub mînecă. O îndrăzneală şi o uitare 'pînă la urmă. 
Numai astfel din dezolarea, din imuabilul care ne înconjoară va 
scăpăra amnarul poemului şi poate al revelaţiei. 
Cît de penibil refugiul într’o aprobare şi un „rezultat” în 
timp. Postura de „neînţeles de contimporani” îmi pare ase 
meni glasului găunos al fetei de pension plimbîndu-se cu buzele 
pîfrguite sub caişii în floare, că nimeni n’o cunoaşte 'şi n’o în 
ţelege. Ca şi cum un singur semn din alfabetul magic al văz 
duhului şi al lumilor ar putea găsi Jîn noi o echivalenţă şi o 
dreaptă măsură. „Nu scrim pentru voi surzi contimporani ci 
jpentru o generaţie care va veni peste 50 de 'ani”, spun unii. 
Ce mare scofală sjă fii cu 50 de ani înaintea sau în urma piticei 
«civilizaţii ,a 'oamenilor, faţă cu cele cîteva milioane de jam\ 
cari după calculul astronomilor vor avea să desăvârşească în 
sistemul planetar existenţa pământului. 
Nu, nu scriu pentru viitor şi nici pentru voi amabili con 
locuitori şi confraţi de acum. De,unde concluzia, că peste un număr 
de ani sensibilitatea şi inteligenţa colectivă sau individuală vor 
fii de o valenţă superioară celei de ; azi. Durata în timp a glă 
suirii e deasemeni în afară preocupărilor mele, „Să vedem ce 
va rămîne din literatura D-tale peste 10 ani. Să ne întîlnim şi 
să stăm de vorbă atunci”, îmi spun D-nii E. Lovinescu & Co. 
Dece o întîlnire peste 10 ani şi ,nu peste cîteva zeci de 
secole? Trecut, prezent, viitor într’un vălmăşag arbitrar, alu- 
necînd pe suprafaţa creierului crepusculară ca turmele de nouri 
pe masa de biliard a cerului., Urmăresc şi vreau linia poemului 
pentru bucuria şi neliniştea lui în sine. Pentru fiorul lovirii 
cu tîrnăcopul de argint al versului în smalţul vasului cu monezi 
şi brăţări îngropat lîngă oasele pămîntului ,în rugină. Scriu 
pentru o dezlegare şi pentru o regăsire între mărgelele de 
^cerneală, făiră să-mi pese de ce va fii sau de ce este, fără 
să drjămuiesc valoarea cărţii după vieţuirea de un an în plus sau 
în minus. 
raa 
N'am iubit nici odată batjocura. Lucrurilor, care scapă 
înţelegerii mele, le-am dat tîrcoale cu teamă, cu un ochi străduit 
să prindă o mişcare neprevăzută, o 'tresărire; jîn somn'revelatoare. 
Zeflemeaua însă — această fundă a prostiei sonore — nVa 
umplut totdeauna de dezgust ca o boală ruşinoasă ca o exemă 
cerînd alifia de zinc albă. 
Tăria celor de o vîrstă cu mine stă în/conştiinţa dezastrului 
iremediabil a relativităţii şi omenescului oricărei întreprinderi, 
în certitudinea universalei nicertitudini şi a ridicolului oricărui 
elixir formulă — toate formulele trebuie ,ca şerpii să năpîr- 
lească — în, mai ales, singura .morală şi religie a poemului. 
Mă gîndesc la scrisul şi figura lui Ion Călugării. Peniţa lui 
îinchide o temere fruntea continuă 'desfăşurarea în noapte a stelei 
polare şi e în surîs atîţa .nelinişte îneîf nimic nu m’ar putea 
opri să beau paharul pe care mina lui mi-1 întinde în vis, chiar 
dacă aşi şti că vinul dinăuntru se va preface în cucută. 
Niciodată Ion Călugării n’a luat numele poemului în deşert. 
BALDACHIN 
LINEI PASCAL 
Deschide corabia de frunze a pădurii 
zornîie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii 
taurul luminii cu coarnele buclate în fîntîni. 
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial 
această glastră a arborelui genealogic 
presăraţi peste el mălaiul canarilor 
rupeţi pîinea în două a vulturului 
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea 
şi pune între neant şi viaţa din toate zilele J 
apostrofa pliscului său 
In plicuri scrisorile sunt mîini cu cari ne căutăm reciproc 
o stea filantă hymenul în traectoria sîngelui 
Intime trimisă epistola păsărilor. 
Pat nupţial crisantema nopţilor de fosfor 
în zîmbetul tău a plîns un bebe poetul 
un bebe sanguin altetul ld/ 4 kgr. Lindberg 
dintr’o infimă disenterie puteau muri Attila 
Guillaune ÎI s. a. m. d. - 
Umbli prin sînge acum închis ca în turn 
te apleci sub inimă ca sub abat-jour 
picătură de mercur a surîsului 
filigrana laptelui în ugere 
filigrana sufletului în surîs 
urcă poliţa vîrstei 
şi sparge borcanul astrelor copil nemernic 
tu care eşti legat cu unda lactee a sinului 
cu unda fără refuz a ochiului 
o plapumă fără alunecări e pleoapa mamei 
Rupeţi din leagăne capetele copiilor precoci 
camargherite pentru butoniera veacului fără precedent 
mîine vor vesteji în paharul cu ăpăj al uitării 
corăbiile plecate spre Indii. 
Stephan Roii 
Nu viăjd în ce ar sta deosebirea între bresla scriitorului şi 
aceea a funcţionarului comercial sau a instalatorului de canale. 
Reuşita bănească ori morală (?), a scriitorului e egală 
oricărei alte reuşite: a negustorului de ciorapi, a industriaşului, 
etc. Dar nici o aripă nu i se atinge de tîmplă, nici o tulburare 
nu trece prin apele ochilor. 
mi 
Există de bună seamă speciile cele mai variate. Excrescenţa 
scriitorului de vieţi romanţate sau de memorii cu fraza ca o 
tnedalie: „23 Iulie 19... Azi am stat Ia masă cu Rudyard Kypling. 
Am vorbit despre Scha kespeare” şau „Aşi fi vrut să duc mai 
departe viaţa eroului meu Eudoxiu” etc. Şi presa celo,r 5 con 
tinente se scoală în picioare, mulţumeşte cu o reverenţă. 
Dorinţa oricărui scriitor romîn de a fi tradus şi pomenit în 
limba franceză. Dece nu în limba coptă sau anamită? 
Cînd toate se vor fi sfîrşit, cînd din plante şi sori nu va fi 
rămas decît o cenuşă invizibilă va mai stărui numai fiorul dis 
tilat în eprubetele vinelor de nopţile şi tăcerea poetului 1 2 3 ). 
1) Poemul nu trebue să îie nimic. 
2) E vorba fireşte de a serie de adevăruri relative. 
3) Poemul refugiat pur în reportagiul lui F. Brunea. (Va fi justificarea 
„Dimineţii“ în clipa judecăţii de apoi). Dar e o cascadă e o fundă, poemul 
fibre degetele tale Brunea. 
Intre a trăi aventura/ şii a io scrie prefer ipostaza din urmă. 
Vieţile cele mai pline de miez şi de uragane nu se găsesc nici 
odată între colaboratorii revistelor, Intîmplările unui singur de 
ţinut de drept comun sunt mai fecunde decît toată viaţa romanţată 
sau nu a lui Arthur Rimbaud. Diferenţa înspre înalt, vine din 
intensitatea coardelor sub pleoapă sau inima destinse. 
Dar acestea nu sunt decît o introducere. A doua lumină va 
urma. 
Ilaric Voronca
	        

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.