Full text: Contimporanul (39/40)

ALBA Şl ROŞUL 
Sinteza 1 
Puternicul. — 35 do ani, îmbrăcat modern în 
negr 11 . 
Dulcea. — 25 ele ani, îmbrăcată modern, în 
negru. 
Roşul. — (A doua fiinţă a lui Puternicul) voi 
nic, îndesat, 35 de ani, faţa şi părul vopsit în 
roşu, pyjama roşie cu mânecile largi. 
Alba. — (A doua fiinţă a Dulcei), firavă, pali 
dă, 25 de ani, faţa şi părul vopsiţi în alb, tunică 
albă. 
F n ndalul de stofă neagră. O bancă de grădină, 
în lemn negru. 
Puternicul, în picioare, cu ochii spre cer îmbră 
ţişează cu patimă pe Dulcea, tot în picioare, cu 
ochii spre cer. Ei nu văd pe Alba şi Roşul care 
zac culcaţi pe spate, cu capetele despărţite, aproa 
pe de ra m pă şi cu picioarele ca şi împreunate sub 
bancă. 
Puternicul. — Te iubesc ! Cât te iubesc! Nebu 
neşte ! Tu eşti idealul de lumină mântuitoare în 
oceanul întunericului. Tu eşti o scară de lumină 
ce se înalţă către Lumină ! Merg, dar în curând 
voiu sburâ. Fiecare sărut al tău îmbărbătează ari 
pile mele... Dulceo ! Sue-te odată cu mine ; ajută- 
mi să mă sui. 
Dulcea. — (ludndu-se la întrecere în clelir). Da, 
dragostea mea. Sunt scara ta ele lumină, dar scur 
tă şi şubredă. Aş vrea să’ m i multiplic corpul la 
infinit. Ai avea astfel un miliard de trepte de 
carne, sânge, sentiment pentru a te sui spre Lu 
mina. Dar spune-mi : eşti fericit ? 
Puternicul. — Da. 
Dulcea. — Totuşi, zăresc o umbră de tristeţe 
în ochii tăi. 
Puternicul. — Nu, nu ! Ba da... Şi tu desigur, 
suntem fericiţi, dar o umbră întunecă bucuria 
noastră. ■ ; 
Dulcea. — Sunt hainele noastre negre, care nu 
luminează. 
Puternicul. — Fiecare iubire poartă cu sine 
doliul după ceva. 
. — Chiar, dacă am fi îmbrăcaţi în roşu, 
iot puţină bucurie ne-ar da acea culoare, pentru 
că negrul înghite ori-ce culoare. Noaptea e adân 
că. 
Puternicul. — Nu o umbră, ci un zgo in ot tur 
bură fericirea noastră. Ia ascultă-cele, două fiinţe 
vii care sforăe. 
Dulcea. — Le uitasem ; aproape că nu se mai 
văd. Asta pare puţin de sânge. Cealaltă pare pu 
ţină zăpadă. 
Puternicul. — Sforăe şi ea ? 
Dulcea. — Nu. Alba suspina în somn. 
Puternicul. — Nu e chip să fii odată singur. 
Prezenţa fiinţei celeia care sforăe mă apasă pe 
umeri ca o şubă. Nu te poţi îmbrăţişa şi iubi bine, 
în astfel de condiţii. 
Dulcea. — Nu te terne.. Iubirea bir ne totul ! 
(Se îmbrăţişează). 
CORTINA 
Sinteza II 
Fundal de stofă albastră. In faţa fundalului 
un divan albastru. Puternicid şi Dulcea sfârşiţi 
Fi abătuţi, se îndreaptă spre- divan silindu-se să 
nu calce pe Roşul şi Alba ale căror trupuri zac 
întinse cu capetele despărţite aproape de rampă 
şi eu picioarele ca şi împreunate sub divan. Pu 
ternicul şi Dulcea se tolănesc pe divan. 
Dulcea. — Puternice, scump ideal, mai mult de 
cât divin, mor. Sărutările tale m’au stors, m’au 
rupt. Dă sufletului meu o clipă de răgaz. Mă tem 
că ’nnebunesc sau mor. 
Puternicul. — Şi eu sunt lovit de moarte în 
furibunda desfătare a sărutărilor tale. Sunt bi 
ruit, sleit. 
(Deodată sar în picioare. Alba şi Roşul. s e în 
tind a-lene, apoi încep să sară nebuneşte, în timp 
ce Puternicul şi Dulcele pcir leşinaţi, nemişcaţi. 
Salturile Albei şi Roşului devin frenetice. Atun 
ci Puternicul şi Didcea se trezesc clin moleşealci 
lor şi încep iar să se sărute. Asta potoleşte mişca 
rea Albei şi Roşului, cari devenind prevăzători 
şi, felini, se retrag după divan, unde rămân fără 
să m işte. Alba clupă Dulcea, Roşul după Puter 
nicul). 
Dulcea. — Mă iubeşti % 
Puternicul. -— Mult ! Dar tu 1 
Dulcea — Mult. 
Puternicul. — Regreţi l 
Didcea. — Nimic. Dar tu % 
Puternicul. — Nimic. (La aceste cuvinte, Ro 
şul se repede asupra Albei, o trânteşte la pământ 
şi aproape că o sugrumă clupă divan. Puternicul 
Trisinteză de Marinetti 
■ L,!/ I . j ■ l ■ : >. ! < I h . ■ 1': 
Tradusă după manuscris de M. MIRCEA 
şi Dulcea continuă să vorbească fără să observe 
ce se petrece în spatele lor). 
Dulcea. — Cât oare va dura fericirea noastră °l 
(Alba şi Roşul s’au sculat,,şi rămân nemişcaţi 
şi drepţi după divan). 
'nicui. — întotdeauna ! 
Dulcea. — Cine ştie ? 
Puternicid. — Se zice că orice dragoste are o 
viaţă mijlocie de trei ani. (Pauză). Se zice că dacă 
dragostea supravieţuieşte primilor trei ani ajun 
ge mai întotdeauna fericit până la al zecelea. 
Didcea. —■ Peste zece ani, am,să fiu. bătrână ; 
voi avea 35 de ani. 
Puternicul. — Şi eu 45 ! Ce-are-aface : devre 
me ce sorb infinitul depe buzele tale ! Sărută-mâ, 
Aşa, toate umbrele au dispărut. . 
(Bianca trece m âneca ei largă peste capul Dul 
celui. Roşul face la fel cu mâneca pyjamalei lui, 
peste capul puternicului). 
Puternicid (desbărânclu-se cu un gest brutal 
de contactul acesta, îmbrăţişează cu patimă pe. 
Dulcea. îndată Alba şi Roşul se înghemuesc 
lângă fundal, la dreapta şi la stânga, aşezaţi-la 
pământ, cu mâinile întinse, trişti ca doi cerşe 
tori neluaţi în seamă). — Şi acum, să dansăm. 
Am o poftă nebună să dansez. 
Dulcea. — Şi eu. Puternicid şi didcea dansează 
un vals tărăgănat, înlănţuiţi dar cu feţele despăr 
ţite una-cle-alta. Didcea tri m ite sărutări Roşului. 
Puternicul trimite sărutări Albei). 
CORTINA 
Sinteza III 
Fundal de stofă neagră. Pe banca neagră, Pu 
ternicul şi Dulcea, adormiţi, tresar ca sub povara 
unui vis urât. Aproape,de* rampă, Alba şi Roşul, 
complotează în genunchi, cu spatele la public. 
Alba. — Am plâns. S’au iubit. Am minţit. S’au 
sfâşiat, Iar acuma, continuă să se chinuiască în 
somn d N’au nimic ca să sufere. Au creat o du 
rere artificială. 
Roşul. — Nu puteam mistui fericirea. Nimeni 
n’a poate m istui. Toţi o varsă. Fită-te cum visu 
rile lor se chinuesc unul pe altul. A venit vremea 
să lucrăm. Hai ! 
(înaintează pe brânci. Când sunt la picioarele 
Puternicului şi Dulcei, sar asupră-le, încercând 
să’i sugrume). 
Puternicul (luptându-se cu' Roşul). — Ajutor ! 
Ajutor ! 
Didcea (luptându-se sălbatec cu Alba). — Aju- 
ior î Ajutor ! 
Puternicul (desprinzându-se, către Roşul). — 
Te recunosc, canalie ! Eşti a doua fiinţă a mea ! 
Eşti inchizitorul, călăul l Te crezi stăpânul meu ! 
Nu eşti şi nu vei fi ! Eşti o culoare. Eu sunt vo 
lumul tău. Fără memoria mea, tu nu poţi trăi. 
Am puţintică 1... Pretinzi să mă monopolizezi. Nu 
mu. SL.u ia dispoziţia ta pentru lupta finala. 
Dar nu aici. {Apoi întorcându-se către Dulcea), 
La revedere, Dulcea mea. Sa m ă scap de canalia 
asta şi mă reîntorc- 
Dulcea. Ai dreptate. Nu acostam locul-pen 
tru curmarea unor vechi răfueli. Mă descurc ^de 
această stupidă şi aşa-zisă.prietena şi ma^ reîn 
torc. Pe urmă, ne vom iubi în pace şi fără mar 
tori. 
puternicid. —- Ş'. fără întrerupători. 
CORTINA 
(Trei secunde, apoi după două lovituri de re 
volver). 
Autorul. (Vine la rampă) • Vreţimlesigui sa 
aflaţi ce înseamnă aceste două împuşcaturi. Sunt, 
pe-alese, sinuciderea Puternicului şi a Dulcei, 
sau, sinuciderea prea trecutei Alba ş 1 a p:ea în 
vechitului Roşu. Pe-alese, zic, pe-alese, pentru ca 
mi-e groază de un simbolism precis. 
F. T. MARINETTI 
Când vine noaptea 
copiii, din cer 
sparg jucării de âur 
şi le rostogolesc pe bolţile cerului 
Adorm apoi 
cu pletele lumină peste risipa cea de aur 
şi nimeni nu ştie ce visează atunci 
copiii. 
Copiii pământului 
când vi|ne noaptea, 
goi şi flămânzi 
cu pumnii mici încleştaţii 
pe beznele dureroase ale ochilor 
adorm şi ei visând, 
şi toată lumea ştie ce visează atunci 
copiii... 
Căci clopotele nopţifi trec încet pe sus 
aproape... aproape... tot mai aproape, 
aşa precum treceau odinioară 
pe ape 
paşii lui Isus. 
TANA QUIL 
Cei osândiţi... 
Vina aţâţărilor neomeneşti şi a gălăgioaselor pro 
cesiuni studenţeşti, n’o au numai ocârmuitorii noş 
tri, unii preoţi îndepărtaţi de seninătatea /textelor 
evangeli c,. unele prea .cinstite, şi cam sbârcite feţe 
de cucoane ortodoxe, tete bătrâne, bişericoase dar 
şi o parte din ticăloasa burghezime ovreiască. 
Ne vine extrem de greu s’o mărturisim. Ştim cum 
se răstălmăcesc cuvintele. De aceia se cuvine să 
osebim neghina de grâul curat. Există o negus- 
torime ovreiască oropsită de Dumnezeu, de ne 
legiuirile legilor actuale şi sărăcia în care, se sbate. 
E numită nu ştim din ce pricini: burghezime. No 
rodul nerod crede c’are comori ascunse în burtă 
şi sub chelie. Mai există încă 0 sărăcime ovre 
iască pieritoare de foame, lăsată pradă sunătoarei 
filantropii a chiaburimei. Stratul acesta e însă ne 
cunoscut, pentru că e tare greu şi tare căzut la 
fund. 
Dac’ar cunoaşte cineva truda, suferinţă aceasta tă 
cută şi umilă neîndoios că n’am mai fi martorii 
acestei uriaşe stupidităţi, zisă mişcare antisemită. 
Există însă un altfel de Strat ovreiesc, uşure ca 
spuma, umflat şi trufaş. 
Parveniţii. Oamenii aceştia înăcriţi de umilinţele 
la care au fost supuşi toată vremea cât au slu 
jit ga măturători de dughene şi calfe de halviţari, 
ajunşi acolo unde se găsesc astăzi, nu cunosc de- 
-cât o singură pasiune: răzbunarea. 
Se răzbună cu cruzimea nevinovată a zevzecului 
caraghios şi grotesc. Nu se răzbună însă niciodată 
împotriva celui sus pus, ci împotriva celui orop 
sit şi împilat. 
Celor mari le ling făţarnici tălpile picioarelor, iar 
pe cei mărunţi îi hulesc cu hulă şi-i scuipă cu muci. 
Cunoaştem un fost băiat de prăvălie, astăzi co- 
poţat în vârful unei mari instituţii care a subvenţionat, 
din belşug ,,Cuvântul studenţesc”. . 
Domnul ţine să fie socotit ,,rumun” (expresia 
e a d-sale) şi e prieten care se trage de buric c’un 
mare păstrător al ordinei. Şi pentru că ,,roităr col- 
năr” (cum spun ovreii moldoveni) pecetluit pe frunte 
şi cu epoleţi pe, umeri îi face cinstea să soarbă câte 
o ţuică împreună şi să sugă o măslină, domnul, vrea 
să fie mai român decât: e şi a dăruit o respectabilă 
humă, pentruca bieţii studenţi tpieritori de foame, 
să-şi scoată mai departe ,,Cuvântul studenţesc”. 
Pentru o gazetă- scrisă citeţ poate că n’ar fi fă 
cut niciodată această măreaţă jertfă: Dar domnul 
este antisemit şi cei mai periculoşi sunt încă an 
tisemiţii ovrei.. 
Cugete însă, cititorii, cât de slăbănogi suntem noi, 
ceşţialalţi, osândiţi să. înfruntăm mânia şivoiului anti 
semit din dreapta şi din stânga? Cretinii ne vor trece 
şi pe noi printre rândurile jidoviţilor iar prostia ve 
selă printre rândurile psiho-pa'ilor, porecliţi huligani!.. 
ion calugaru
	        

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.