DEMONSTRAŢIA PLASTICA INTERNA
ŢIONALA A „CONTIMPORANULUI"
Apariţiile naturei: — o reprezentare a noas
tră în afară.
In marginea diverselor sensibilităţi — natura
— apariţie continuu diferită spiritual.
Echivalenţa mijloacelor noastre de percepere
— egalează cunoaşterea în timp, într’un fel, a
iMinune i.
Posibil: controlul şi comparaţia periodică.
Arta timpului de faţă, — limbă diplomatică
a sforţărilor comune.
Creaţia plastica (nu în marginile exactităţei
psfejudO'-materiale), vibrare creatoare din sensi
bilitatea nouă.
Existenţa observatorului, în cadrul operei de
artă, se afirmă numai când sensibilitatea lui
devine vas comunicant cu a creatorului.
Tabloul-apariţie, — exprimarea ritmică a u-
nui material de culoare.
Cpeaţia, — imaterial de culoare — rezultat
din spiritualizare.
Legile colaboratoare, legi universale ale crea-
ţiunei, dictate de ştiinţa timpului, vecinie în)
înprospătare.
Ştiinţa, vehicul la îndemâna oricui.
Spiritualismul neexplicabil, arta neexplica -
bilă.
Ştiinţa legilor picturale, cale deschisă spre'
cunoaştere.
Sfărâmăturile unei ideologii estetice proVocă-
toare de desagregare:
Revoltă, produs al unei sensibilităţi „en quete
de creation”: cubismul, mişcare de reformă, la
borator.
Urmare: puternic purgativ, dadaismu[, nega
ţie absolută, fără tendinţe creatoare.
Rezistenţa cubismului, convalescenţă, jaloane
de direcţie.
Etern chirurg, dadaismul.
Mişcarea de azi, elaborare comună, în situa
ţia europenească, cu reprezentanţi la noi în ju
rul „Contimporanului”.
Contactul cu publicul, în disproporţia mijloa
celor lui, cu timpul.
Expoziţia organizată de noi pentru luna De
cembrie,
1) fără bunăvoinţa pecuniară a nici unui
mecena,
2) făpă liste de subscripţii,
3) fărfă a tapă fondul ministerului artelor,
conform tradiţiei,
ci o demonstraţie a mişcărei comune şi simul
tane, dela noi şi din celelalte ţări ale patriei euA
ro pene.
M. H. MAXY,
LA MARGINEA ORAŞULUI
Scheletul din răchita răcoroasă
-1 leagănă vântul clănţănind dinţii
Prietene, vântul îţi flueră în oase
Melodii curioase, sbârnâie frânghia
In inimă în umbra plângătoare
Noaptea fug lupii de tine, se adună fluturii
Şi intră în cutia ochilor car-într’o floare,
Noaptea se rupe în jurul tău ca vulturii. •
Coardele inimii dacă mai vibrează
Sunt arcuşul de vioară:
Caii nechează, în pajiştea morilor de vânt,
în optează,
Mieii se sting ca îngerii de pază...
Din ospiciu ţipetele năvălesc
ca şerpii domesticiţi din lada de menajerie,
In vatra sufletului răcorit te-am îmblânzit. ’
Eşti albă ca liniştea unui şoim împărătesc.
— Vrei să mă f răngi în colonadă sfântă
Să mă creşti în trandafir de iarnă
Să mă simţi în rugăciune, stâncă.
In nopţi de Vară grădiniţă simplă...
Te-am adormit în perne de lebădă
Pe lacul mângâerilor mele
Am asvârlit scheletul plăpând cu miros de livadă
Te-am adormit ca lumina florilor din ulcele.
TRISTAN TZARA
GAMĂ
Lui Tamns Aladar
Oglinda bea din ţevi culori
Jar glasuri vechi îşi pierd frunzele
Amurgul împleteşte pantofi de beteală
Păpuşile Îşi ţin râsurletul —
Turme în păinjeniş de fluier
Un oier prin colbul veacurilor.
In suflet de sâmbăta morţilor
trec sunetele între lumânări
soarele se sbate ca un bocet
gem în porumbar prevestirile.
Si s’au închis cercei viermii de mătasăi
Pendula numără vămii galbeni şferşi
Ochii fac o grădină vânată .
morile de vânt sunt florile.
1920.
I. VINEA.