11
DOMNIŞOARA H
Chipul alb lăsat din seară
Cel din limpezimi crescut
Cu aripa ca un scut
Abia dus la subţioară;
Cel cu plisc întors de ceară
Roşie, încovrigat,
Peste inimi, în seară
Atârnat;
— Chipui coabe —
S'a înbuibat în seara grasă
Ca într'o baniţă cu boabe
Şi-a sburat.
S'a înbuibat şi s'a dus
Ceasul rău:
Ceasul tău, Domniţă Hus!
Este Domnişoara Hus
(Carnaksi, Işala!)
Cu picioare ca pe fus
Largi şalvari undeva.
Pentru ea cinci feciori
Pricopsiţi, beizadele,
Au tăiat alţi cinci feciori
Ce-i făceau la bezele,
Şi-au danţat ăi feciori
Pricopsiţi la ştreanpul furcii;
Ea... danţâ acanâ
Cu muscalii şi cu turcii:
Paşi agale
Cu paşale;
Paşi bătuţi
Cu arnăuţi;
Sprinteni, spornici,
Cu polcovnici,
Tot mai sprinteni, tot mai sus
De strigau drăguţii-ibovnici:
— Işalâl Domniţă Hus!
S'a înbuibat.
Şi s’a dus
Ceasul rău
Ceasul tău Domniţă Hus.
Hei, acum, taie-ţi drum!
Undă, undelemn călâiu
Vântul lunecă, înmoaie...
Haide, săltă ţi din călcâiu
Pintenii: toţi câini droaie
Şi la drum pe uliţi mici
Printre, gropi, printre căsoaie
Când prin ghimpi, când prin urzici,
— Iederă de zdrenţe, soaie,
Suie tot în spre Apus!
El te schimbă 'n humă verde.
El milos de lin şi-a pus
Mâna-i verde să-ţi desmierde
Şi grumajii tăi umflaţi
(Ce şerpi tari, cocliţi de bale
Mai cocliţi ca şerpii fraţi
Din fântâni municipale)
Şi picioarele în coji
Numai noduri, numai dâre
Unde ani şi ger, răboj
Incrustară: cu satâre!
Şi e noaptea fund de tuci.
Tu ajungi, încaleci zidul,
Scoţi din traistă trei lăptuci
Pâinea oacheşe, cu blidul.
Peste mlaştini somnul spulberi.
Duhul mlaştinii adie.
Un oraş se 'ngroapă ’n pulberi
Depărtat, ca de hârtie.
Şi tu plângi că Cel-de-sus
N’are milă de sărace
Că ţi-e trupul frânt, răpus
Şi nu-i nimeni să-l îmbrace
Lacrimi mari îţi prind de gât
Lungi zorzoane de nebună.
Haide, numai plânge-atât,
Şterge-ţi ochii, te îmbună!
Uite colo: stele ies
Ca vărsatul şi pojarul
De-un răsad aprins şi des
înţesat e pălimarul
Uite: cerul s'a ’nclinat
Plecăciuni îţi face ţie.
Cerul fruntea şi-a plecat
Ameţit ca de beţie.
Ameţiţi, şi creeri tăi...
Gem, ca pietre 'n tăvăluge.
Pe când guri de gol în văi
înstelate, sus, te suge...
Hăt Ia cel
Vânăt cer
Presărat cu zob de ger
Unde visul lumei ninge
Unde sparge şi se stinge
Sub târzii vegheri de smalţ
Orice salt îndrăznit!
Stearpă minge
Ori sec fulger
De hanger
Repezit!
— Prin târziu şi înalt
In plictisul şi căscatul
Lung al râpelor de smalţ,
Hai în sbor de şoarec sur
La ăl ciur
Des şi rar
Clătinat la râul nopţii
De Ţiganul Aurar...
— Ciuruitul prapur sur
Ce-în azur străvechi întinge,
îngălatul de azur :
Rupta lumilor meninge. —
Pân-la el...
Uşurel,
Pe arc larg, fără cusur
— Hai croieşte şi destinde
Sborul tău de şoarec sur.
Şi cu pumnul dus mosor
US
de ION BARBU
Pân’la sita din tărie: ; ri
Treeră şuierător y „
Ast descântec din fetie
Buhului la luna şuie :
Pe-o gutuie să mi-1 suie
Ori de-o fi pe-o rodie
Buhuhu la Zodie
Hu ! la Leu şi hu ! lâ Rac .
Să-l împungă cu-un arac.
Hu-hu... Scorpiei — surate
Să-l întoarcă dandarate • ,
Să nu-i smulgă vr’un'picror .
Câine ori Săgetător ! .
— Ai văzut ? Muri o stea,
Ca o smeură mustea. v
Stea turtită, în hăuri supta''
Adu-mi l pe-o coadă ruptă
Ruptă şi de lingură 1 ’
Să colinde singură
Toate vămile pustii
Unde fierb la pirostii •' '■ ■•A
In ceaun cu apă vie
Nărăviţii la curvie
In zetni acre şi amare.
Câţi au râs de fată-mare ; •
In grăsime şi colastră
Câţi smintiră vre-o nevastă.
Buhuhu... huhu de zor
Şi-încodată prin mosor
Doar i-o da mai mult îndemn
Cozii lingurii de lemn.
— Lemn de leac —
Doar 1 o întoarce berbeleac.
Doar 1 o duce vălătuc
Pe ibovnicul uituc !
Aruncai la vânt făină
Sloată se porni, haină.
Aruncai şi cu păsat,
Pâclă deasă s’a lăsat,
Presărai atunci mălai
Şi tot cerul îl spălai.
Doar pe plai
Cât un scai
Mai juca un nour mic
Sgribulit şi de nimic.
Luai din sân tărâţe coapte,
Şi tot norul, jos, în noapte
Ca o gâlcă obrinti
Prin ţărână se trânti
Răsbufni, crăpă în şapte
Nori la fel...
De sub nori iâcă-1: El
Subţirel
Văruit în alb de lapte...
Strigoi
Alb de boiu
Cu tot câmpul dinapoi
(Şi ce şoapte !)
Tot din bici şi din ţăpoi
Fugărit de Miază-Noapte.
