Full text: Contimporanul (47)

MATISS TEUTSCH (Braşov): Linoleum. 
TIC-TAC 11 
VIAŢA IN GÂND 
întâmplările 'somnului nu sunt fără însemnă 
tate. Adevărul lor nu e mai puţin veridic decât 
al [orelor Ide veghe. Cele două vieţii, lumină şi 
umbră, şe obiârişesc în aceleaşi adâncuri. Ima 
gini, senzaţii, .emoţii, somnul Oferă de toate, ase 
menea [vieţii pe carie ne-am deprins a o consi 
dera |ca, ,,propriu zisă.” Realitatea lui e mai de 
preţ Icăci e mai expresivă. 
/ 
Povestesc [doar pentru mine, de bunăseama, 
dar şi pentru un cetitor ideal care ar găsi că 
sunt iun interesant caz de umanitate. 
j In tomn m’au urmărit multă vreme încă vi 
sele [din copilărie. Le acceptam cu acela ş suflet, 
înţeleg asta dlin intensitatea fragedă a emoţiei 
care ,'se repetă... Voinţa, se risipeşte plăpândă.- 
Şi 'sunt deodată pe un drum larg şi pavat. O 
ploaie [subţire.albăstreşte pietrele, alterează până 
la (violet amurgiul. Clădirile şi grădinile mute 
depe [dreapta şi depe stânga sunt cufundate în, 
cernerea infinită ăi monotonă a norului care 
se desface în pâlnii fine. Fug într’un ritm egal 
şi [neobosit, fugă. lină. aproape o plutire, singur, 
urmărit [de o nevăstuică neagră care-şi adaogă 
salturile făcute, tăcerii acelui oraş. Sclipesc zin- 
curile lustruite de ploaie. Goana ţine ceasuri, 
fără (întâmplări, fără ţintă;, fără schimbare în 
acea [teamă netălmăcită de neVăstuica urmări- 
(Memoriile Iui Darie încep, ele fapt, aci. Goluri ca între pri 
mul capilol şi acesta mai sunt însă dc-alungul paginilor ce ur 
mează. Sensibilitatea dureroasă a autorului s’a lăsat desigur 
condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor con 
ţinute, decât de ordinea cronologică şi decât logica expunerii. 
I. V.) 
foiare îşi de strania linişte înveşnicită sub stropi. 
O [sguduitură; alunec şi cad. 
Dacă [nu mă trezesc visul continuă într altfel 
Zac |pc un pământ negiiu şi umed cu pete 
verzi de mucegai, ca în pivniţă. Lângă mine u;n 
zid de grădină cu tencuiala căzută, cărămiziu 
şi [fărâmi ci os. Aş 'vrea. sal mă ridic şi nu pot’. 
Văd 1 io crăpătură. între două cărămizi, duc mâna 
fn| intervalul Acela şi iată se rostogolesc de acolo 
bani (de aramă şi de argint cari se multiplică, 
şi icad fără zornet cu cât scotocesc mai mult. 
Sentimentul apăsător de adineauri face loc unei 
minunări [plină de încredere. Deşteptarea mi- 
aduce [deziluzia şi regretul. 
Alteori e un punct alb, imponderabil, în colţ, 
în -bestia din odaie. II văd cum sporeşte rotţujnd, 
năpădind (întunericul, cum se apropie ca un 
miez 'imaterial, mă copleşeşte, m;ă înăbuşă. In, 
zvârcoliri, (alung somnul şi răsuflu. 
Arar, (acum, mă surprind aceste vedenii cari 
mă rechiamă în anii dintâi. 
(Aci, din oboseală sau urât, Jexful vorbeşfe de 
acelaş erou, la a freia persoană : gramatica e un 
hamac comod în care te întorci pe ce parte îţi 
priete. I. V.) 
Teama de vise rele, nu-1 urmăriâ pe Darie, 
singură. Mai târziu i se adaose frica de o me 
lodie, icare însemna pentru el, fără greş, o pre 
vestire ftristă. E Trăumerei a. lui Schuman: Sus 
1) Vezi No. 45, 46.
	        

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.