pin ipurces din adâncimi sufleteşti suie pe trep 
tele (doliului, se desfăşură vremelnic şi curat 
peste [simţire, ca un crin peste umbra pămân 
tului, ]şi alunecă din nou în osânda pe care îm 
pletirea (monotonă a acompaniamentului o în- 
veşniceşte. 
Prin simţirea lui Darie această melodie cu 
influenţa ei denaturată şi funestă circulă bi 
ruitoare (şi implacabilă ca somnul. Cea dintâi 
despărţire, (cea dintâi pierdere, regretul nestins 
ăl (primei greşeli, conştiinţa păcatului ireparabil 
mustrarea [de a fi pricinuit cuiva un chin ne 
meritat, /toate acestea îl copleşiau, cu grelele 
picături (de amujrgire sonoră din Trăumerei. De 
primarea [în care scăpătâ după aceasta era - cu 
vânt (destul să-i atragă toate neajunsurile când 
nu (constituia, în ea însăşi, o nefericire întreagă. 
/ 
Un jvis nou spori mai târziu, ca portretul unui 
defunct hi (albumul familiar, repertoriul nocturn 
ahjui Darie. Rătăjciâ de data aceasta, cu paşi de 
pâslă, (pe covoarele ruginii ale unui imens pa 
lat jcu vitraliuri vinete. Lumina care pătrundea 
în uriaşele încăperi se descompunea funerar ca 
îintr’un [crepuscul ide risipitoare toamnă, peste 
grupuri (de doamne vârstnice şi cernite cari în 
jurul dreselor şoptiau, nemişcat. O tăcere de 
feeară st.ăpâniâ din prag în prag pe unde trecea 
Darie [înttr’o misterioasă căutare, între impe 
rativă (şi inexorabilă căutare de care nu-şi dădea 
seama, ipe care nu o preciza. Printre grupurile 
mereu [absorbite în şoapte sterile, se strecură 
neobservat, căci nimeni nu luă aminte la cel 
caretncercă uneori să desluşească taina-i herrne- 
tică, Jdi'n cuvintele plutind fără înţeles precum 
fără (mireasmă sunt florile covoarelor de lână. 
O (mână de gliiaţă îi sdrobiâ brusc vertebrele 
şi se treziâ palid în mijlocul somnului. îndată, 
un ţigan auralr, cu lungi plete de smoală, îi 
vestiă''sfârşitul vigului. Alteori un stol de domni 
şori în frac, înalţi cât lăstunii, tropiau in dungi 
întunecate scările sufletului asemeni bemolilor 
dintre (clape. Darie încercă să alunge aceste 
viziuni. 'Senzaţia dulce că e vară şi întuneric 
;il mo'leşia. Prin fereastra deschisă vioara din 
restaurant plânjge după un lăutar spânzurat anul 
trecut. Tropote de cai. Un beţiv tărăgănat şi 
cântecul (lui, care îl urmează la câţiva paşi pe 
trotuar. (. i 
— D-le iRosenthal, amator de rouă, cu pantofi 
deflac, pe pajişte, la ora asta? O trompă de auto 
mobil : (la o parte, Ia o parte. Rochii roze. Au 
relia (şi copilul care nu mai doarme de focul bi 
juteriilor (de jStrass. Maestrul Fascoli seduce o 
elevă. O frunză traversează oglinda moartă..: 
Şi 'somnul şi abate tăişul de pâslă. 
III. Tresăriri 
Multă vreme tovarăşele de joc, fetele nu l-au 
interesat într’un fel deosebit. Pentru micul Darie 
'au conţineau misterul care l-a obsedat mai târ 
ziu. Tot ele însă îi sugerară primele bănuieli. 
Odată (fu lăsat singur în casă cu două copile ale 
vecinului. Cea mare împlinise cincisprezece ani. 
Darie (vroia să asculte basme sau să se joace de-a 
caii. Fetele însă, îl ţineau în braţe. El suportă 
toate săruturile mulţumit că ii lăsau cel puţin 
ioc să respire. Şoapte. Se pregătiâ ceva. O mână 
alunecă pe trupul băiatului şi dibuie febril fra 
geda tulpină ja bărbăţiei lui viitoare. S’ar fi putut, 
după chipul lor, ghici că se găsiau pentru prima 
oară în faţa secretului, dezamăgite. Şi această 
dezamăgire (se transformă, văzând cu ochii, în 
idesgust. Realitatea banală nu corespundea plăz 
muirilor indescifrabile ale închipuirii lor şovăi 
toare. Cea mai marc îşi despărţi grabnic de 
getele precaute cari se încleştaseră, ca pe o 
şopârlă, pe nevinovăţia credulă a lui Darie. Apoi 
un (strop trivial de salivă manifestă ostilitatea 
eternă (a fecioarei pentru semnul, neisprăvit, al 
robiei lor milenare. Fugiră. Dupăce plânse, Da 
rie cugetă asupra celor întâmplate: trebuie să 
fie ceva neasemănător între mine şi ele. Intru 
descoperirea acelui ceva porni tânăra lui ima 
ginaţie şi forţele lui crude de explorator dezo 
rientat. 
IV. P romei ea 
Drum de surprinderi şi mici peripeţii obscene 
cu o prietenă de-abiâ mai grea ca o păpuşă. 
Drlim infinit şi sterp căci stăruinţa lor obosi 
Tară să afle nimic. Cei doui călători se tolăniră 
clini nou (în muşeţelul alb cu mijntea galbenă. Dar 
o presimţire de taine delicioase îl urmări pe 
Darie [până în singurătate. Odată se desbrăcă în 
neştire jşi-şi (răsfăţa 1 pielea pe covorul îmbibat ele 
soare. [Iscodi, cu o mână stângace, şuviţa ne 
liniştii. O senzaţie nelămurită şi nouă trezi eurit- 
mia, îi disciplină metronomic mângâierile. Bu 
curie vicleană, fără desnodământ. care îi coborî 
în suflet o vină mai mult, sau poate cea dintâi. 
Darie o descoperise singur. Fu isprava cea mai 
însemnată (a vieţii lui, şi corespunzătoare, pe 
scara istoriei omenirii , cu găsirea focului. 
I. VINE A 
LA REVUE EUR OPEENNE 
revue mensuelle 
Directeurs: Edmond Jaloux, Valery Larbaud, 
Andre Germains, Philippe Soupault. 
Abonnement: 36 fr. Adm: 6 rue Blanche 
Paris