fi putut apoi servi şi de desfătările unei con 
vorbiri alese. Dar o ştia pe Lia refractară sub 
tilităţilor, cu atât deci mai inaccesibilă. Mi|la 
însă o covârşise pe această sentimentală, peţn- 
tru soarta unui om tânăr încă, deosebit prin 
purtări şi simţire de oeeace până atunci cunos 
cuse şi lipsit de o mângâiere binemeritată. Pro 
blema lui Axei: cum să transforme prietenia 
şi înduioşarea fetii pentru un nefericit, în dra 
goste pentru un bărbat? Cariera de romancier 
a lui Willy zădărnicea neîndoios tranziţia. Cu 
viclenia lui calmă, Axei alese o cale nouă: a- 
ceea de camarad în vârstă, de liiminător dez 
interesat, de confident înţelegător. Nu-i smulse 
însă nici O; mărturisire relativ la sentimentele 
ei pentru Willy, deşi ei lîncepuse să se înţe 
leagă din priviri, să-şi vorbească aproape fără 
cuvinte. i j j \ ! 
Discret, de vreoi două ori, în faţa lui Darie, 
martor tolerat de toţi, Axei 'îşi şterse lacrimi 
romantice eu precauţii în aşa fel dozate, încât 
să-l vadă Lia. Vanitatea ei creştea, dar Axei 
simţise că deveniâ, pe nesimţite, supărător. Do 
rinţa îi dase puteri noui în lupta cu boala. în 
cheieturile îndărătnice, junghiurile cari îl abă- 
teau în nemişcare, cedau sforţărilor lui neli 
niştite de a se găsi pretutindeni şi de a afla 
ce se petrece. Cutreieră odăile în pantofi de 
flanelă pentru reumatici, sprijiniindu-se în bas 
toane şi de mobilele din cale. Lia se refugia 
în fundul grădinii. De teama de a o lăsă sin 
gură cu cellalt, Axei îşi trimitea fiul să-şi facă 
sub privegherea ei lecţia pentru a dqua zi. Da 
rie eră mândru de această complicitate cu tatăl 
său, depe urma căruia trăgea folosul de a res 
piră peste paginile cărţii mai de aproalpje pe d-ra 
Lia. Dar toleranţa nelimitată a celor cloui po 
trivnici faţă de prietenia lui cu Lia treziă în- 
tr’însiul sentimentul inferiorităţii lui neglijabile. 
Imperceptibil se amestecă aci şi conştiinţa unei 
dreptăţi nesocotite. îşi spuneă în colţul lui ceî 
mai sperios, că dragostea lor nu eră atât de 
nevinovată pe cât o arătă diferenţa de vârstă 
şi frăgezimea lui Darie. Duminicile lor se înte 
ţiseră. Se întâmplă ca Darie să se treziască, 
în zilele de lucru, Cu un ceas mai de vreme, 
pentru a-1 petrece în culcuşul profesoarei safe. 
Un desăvârşit mister acoperiă această infrac 
ţiune. La început înfundându-şi faţa în perne 
au chicotit şcolăreşte de teama surprindere!. 
Şi-au povestit în şoapte întretăiate de sărutări, 
o mulţime de lucruri. La răstimpuri Darie eră 
cuprins de un râs nervos dus 1 până la suferinţă 
de strădania de a şi-l stăpâni. Lia îi luă capul 
şi-l înăbuşiâ de cămaşa ei parfumată. Pe urmă 
un rit se stabili: nu mai aveau nimic a-şi spune. 
Darie îi sărută îndelung ceafa umbrită de bucle 
negre, gâtul şi-i sugeâ urechile. Lia suportă în 
ţepenită dela călcâie la bărbie, această des- 
mierdare neobişnuită. Dacă închideâ ochii, Da 
rie ştiâ că expresia Liei, intensă, nu e cea de 
totdeauna. Sfârşiâ prin a-1 rugă: lasă-mă. Şi-'i 
explică: mă gâdili. Dece oare amândoi au tre 
sărit odată groaznic şi sau depărtat unul de 
altul când li s’a părut că umblă cineva la uşă? 
In fiece seară, în ietacul lor, Lia cetiâ scri 
soarea nouă pe care Willy i-o lăsă pe masa 
cu oglindă. După aceea o adaogă teancului din 
sertar. Intr’o zi, când se gândise mai mult a- 
supra lui Willy şi a Liei şi a corespondenţei lor, 
Darie luă o scrisoare şi o duse tatălui. Axei 
vru să-l dojenească. Du-o numai-decât în- 
napoi, îi zise. Dar în loc să-i restituie scrisoarea, 
dă fuga şi ia-mi mai întâi gazetele, îi adăogă. 
Darie puse scrisoarea în sertar mai târziu. Ni 
meni nu cunoscu trădarea. Axei deveniâ dince- 
înce mai agitat, ceeace îi grăbiâ vădit vinde 
carea. Ajunse să se plimbe şi o jumătate de 
ceas neîntrerupt. Circuitul secretului se înteţiâ 
în cele patru suflete. Singură mama lui Darie 
nu bănuiâ nimic, căci nimănui nu-i da prin 
gând să o avertizeze. 
El lîşi simţiâ fericirea ameninţată clin toate 
părţile. Aveâ uneori mândria secretului său im 
precis. Alte ori suferiâ ştiindu-1 nesocotit şi ilu 
zoriu, adică supus interpretărilor. Adesea Lia 
păreâ că r i spune: cu un copil ca tine totul e 
îngăduit şi fiară gravitate; jocul nostru îl în 
trerup şi-l reiau şi-l dirijez după plac. Aprehen 
siune care adânciâ sub ochii lui Darie aceleaşi 
cearcăne săpate de agonia erotică sub pleoa 
pele lui Axei. 
Intr’o amiază, după dejun, la cafea, de faţă 
cu două bătrâne domnişoare din comitetul şco 
lar, Axei scoase din buzunar un volum franţu 
zesc, galben, şi-l întinse surâzător lui Willy. 
Acesta, cu ochii aţintiţi la volum, păli, i-1 smulse 
şi-l trânti de pământ, şi-acoperi faţa cu mâi 
nile şi fugi fără să mai tragă uşa după el. Axei 
isbucni în hohote. Pe fereastră, autorul fu ză,rit 
străbătând în fugă grădina, cu capul între 
mâini, caşicum ar fi fost lovit de insolaţie. Se 
făcu tăcere. Axei, cu o vervă triumfătoare, lă 
muri cum hazardul un[or frunzăriri prin biblio 
teca cercului, îi aduse în mâni romanul lui 
Willy 'sub iscălitura însă a unui francez autentic 
şi într’o ediţie anterioară cu douăzeci de ani. 
Willy nu făcuse decât să comande câteva zeci 
de coperte cu un titlu nou, cu numele său dea 
supra şi să camufleze astfel lucrarea obscură 
şi gloria unui uitat. 
Willy se înapoie seara târziu scuturat de fri