rece, academică şi prea fluă în hotarele formelor de granit.
O şcoală sistematizatoare, din care D-ra Andreescu ar eşi
cu voioşie, dacă am voi să luăm în serios, pastelurile din
urmă.
D-ra Elena Popea dimpotrivă, ageră, cu şerpuiri nervoase
de pensulă, schiţează adesea înfăţişări demne de un spi
rit pur... impresionist!! O avalanşă de senzaţii, mărturisite
prin trucurile toturor tehnicelor, fără vre-o balansare, priel
nică unei hotărâri. E multă licoare femenină peste un tem
perament ameţit de nesiguranţa unei atitudini. De altfel
cutezanţe revoluţionare cu mănuşi de „suede“. Ne gândim
la personalitatea precisă a Măriei Laurencin, la Gontcha-
ronva, la Extera!!...
ggj Kunstismen de El, Lissitzky şi Hans Arp (Verlag Eu
gen Rentsch, Zurich.
Autorii sunt cunoscuţi:
EL. LISSITZKY, pictor de o masivitate caracteristic rusea
scă, creatorul şi teoreticianul „PROUN“-ului, şi vigurosul
arhitect — din nenorocire pe hârtie încă — al Teatrului Me
canic din Moscova ;
şi HANS ARP, celebra personalitate-enigmă, mulţi victorios
poet şi pictor, unul din iniţiatorii, alături de Tistan Tzara,
Hans Richter şi Wiking EggeliDg, ai mişcării „DADA 1 " şi,
mai târziu, al reacţiunii artiştilor radicali. — superiventiv şi
pionier, revendicat de toate curentele moderne, dela tine
reţea eternă a dadaiştilor şi până la inconştienţa virilă a
suprarealiştilor.
Din shake-hands-ul transcontinental al acestora, fulger şi
chery-brandys o monetă în valută superlativă a intrat în
cursul pieţelor obişnuite, cum un pieton de oţel întro mul
ţime.
kunstismen = artă-ţ- isme; tratat metodic de aventuri este
tice ; atlas de geografie cerebrală: biografia expresivă şi
acidă a tuturor preocupărilor artistice din ultimul deceniu.
O antologie plastică la care au colaborat 15 isme, 13 ţări
(între cari — după clasificarea autorilor — şi România prin
Artur Segal), şi 60 de artişti.
Totuşi, răsfoind paginele aceste atât de american bogate
în imagini incandescente, sugestii explozive, viziuni şi amin
tiri eroice, după ce ochiul avid cercetător a fost făcu# pri
zonier pentru ore îndelungi şi inteligenţa multiplă sfâşiată
de avalanşa ingenuă a surprizelor, — spiritul rece, care în
totdeauna impune concluzii critice în afara semicercului en-
tusiasmului, constată absenţa totală a unei directive impri
mată de compilatori. Rolul lor a fost complect nul. Au fost
obiectivi. N’au avut nici un plan; n’au lucrat după nici o
metodă. Fiecare şcoală ettetică o găsim rezumată în câteva
larg cuprinzătoare cuvinte, de către cei mai autorizaţi re
prezentanţi ai ei, şi apoi un număr de clişee hotărâtoare
ilustrează textul scris în trei limbi (germana, franceza şi
engleza).
Un baedeker precis şi limpede care să conducă sigur pe-
călători în ţinutul artei de după 1914.
Un crez mai adânc, însă, o semnificaţie mai amplă se oferă
investigaţiei noastre, târziu, mai târziu, degajându-se cu pr
fii concis şi metalic din domeniul străbătut.
Autorii nu extrag nici o concluzie. Noi, dimpotrivă, suntem
în drept s’o facem.
Film abstract, Constructivism, Verisin, Proun, Compresio-
nism, Mertz, Neo-Plasticism, Purism, Dada, Simultaneism,
Suprematism, Metafizicieni. Abstracţionim, Cubism, Futu
rism, Expresionism.
Enumerarea, incomplectă, a fost oprită de autori în 1924.
Am putea-o continua ; dar n o credem necesară. Publicul,
firesc obtuz şi refractar, e uluit. Artiştii, mai fecunzi ca nici
odată.
Concluzia, însă, e alta.
Una din legile cele mai cunoscute ale sensibilităţii contim
porane e de a-şi descoperi facultăţi inedite, noi puncte de
vedere şi sisteme de interpretare. Până acum câtâva vre
me, fiecare din aceste rezultate, când treceau în emisfera
artei, căpăta un nume specific şi adequat, cum pe un tran
satlantic, spre America de sud, un voiajor în noaptea tra
versării equatorului.
Folosul era dublu: o îmbogăţire subită a dicţionarelor prin
introducerea unor cuvinte neprevăzute şi o cât mai amă
nunţită explorare şi exploatare a posibilităţilor de crea-
ţiune.
Defectul nu-1 putem vedea decât astăzi. Era pulverizarea
inutilă a individualităţilor -cari căutau să se realizeze în
întregime; introducerea perimată şi tardivă a unor noi pre
judecăţi estetice, pe terenul atât de independent al liberei
arte moderne; valorificarea şi hipertrofiarea fără sens a re
giunilor din Nord sau Est, în detrimentul, neobservat la
început, al celor din Sud sau Vest.
Actualmente, când, virili şi decişi, ne îndreptăm spre munca
integrală, colectivă, sintetică; când particularul vestejeşte
ca o ţigară uitată în buzunarul generalului; când, pentru
un scop unic, punem la contribuţie toate forţele noastre
simultan, nu în rate ca până eri; — vechile sisteme, eti
chete şi formule trebue să dispară. (Ca practică — nu ca
valoare în sine).
Sub acest raport, „Kunstismen 4 " e un manual excelent şi cu
resurse nesfârşite.
Noi l’am fi decorat, însă, cu titlul: INTEGRAL.
R. C.
