SOLUŢIA DELA PITEŞTI
Judaismul nu e o meia-
fizică şi nici o religie ; e
o nenorocire !
Hei ne
Când a întors butonul electric, de a rămas
singur în negură—stea de suferinţă omenească
peste /valuri de întuneric—D-l. Aurel îşi puseu
gând să scrie a doua zi o baladă lui Barbă Al
bastră, dedicată Fejiciei. Balada trebuia sg fie
cu jtâlc nou. Da, Barbă Albastră avea un palat
dd .porfir 'cu. o Im ie de camere, dar ucise erau nu
mai femeile care nemereau în alte camere, de
cât pea sortită. Rusoaica blondă, uriaşă, deaci
de da Hotel Splendid primise din mâna D-lui
Aureii mia de chei a palatului său sentimental,
dar -— neînldemânare? neştiinţă? lipsă de des
tin? *— nu nimerise în cămăruţa tainică unde se
jucase Feficia, acolo unde trebuia să ucidă esen
ţiala 'melancolie a singurătăţii lui. Singurătatea
plângea gemu şi mai copleşitor, desgustată şi
otrăvită....
Şi Dd Aurel pipăind cu braţele ’ntinse se
strecură ţm patul cald încă de temperamentul şi
parfumul (propriu al marei fiice a Ţarului.
Speriat ide gândul că pentru tot restul nopţii,
rusoaica, deşi plecată, nu-1 va mai părăsi, D-]
Aurel sări în mijlocul camerei şi ciocnind pe
neaşteptate (geamurile, deschise fereastra — în
curtea hotelului. Se plecă, sorbi aer curat şi cu
getă :
— Nu, Feilicio, forţele naturei nu sunt inter-
şanjeabile !... [botui e inedit ! Eu, cu ce am putut
aduce (din trecut în linia trupului şi ce am 'văzut
cu ochii mei neliniştiţi; tu, ou părul tău roşu,
râsiţl tău ca un joc de stilete, voinţa ta: bucu
ria acestei nunţi, înţelesul ei, nu săi întâmplat
şi nu se va mai întâmpla aidoma niciodată pe
s u pral a ţa [pămân t u lui.
Dar ţin val de muzică militară se revărsă;
venea din stânga Hotelului Splendid, dinspre
grădina publică. Ideile născură, se ’înmulţiră şi
plutiră până la acele regiuni unde ne mai exis
tând jcuvinte, devin ele înşile muzică. Metafi
zica iD -lui AuHel 'se topi astfel în Nu pot uita pri
virea \ta, vals cantabil. Când închise geamurile
şi fele culcă, valsul exala ultimele suspine. Se
mâi'iuiziră'pocnete tari de rachetă, aplauze, râse
te.... pa, an grădina publică piteşteană comuni
tatea'izraelită da o serbare pentru ridicarea unui
gimnaziu — (cum anunţau afişele mari dela in
trare) „de ambe sexe şi indiferent de religie”.
Evreii jdin Piteşti voiau sa! intre în cultura ro
mână : bravo lor ! Şi pentrucă nu sunt în număr
prea mare au cerut concursul întregei populaţii
piteStene: (onoare lor ! Se pare că piteştenii mau
precupeţit acest concurs. Râsetele nu mai con
teneau, nici rachetele, iar muzica militară a exe
cutat câteva uverturi clasice, întretăiate când
şi Icând de shimyuri îndrăcite, pentru lascivele
urbei.
D-l Aurel cu ochii ferecaţi de voinţa de a
dormi, (simţea totuşi năpădind în capul lui o
luciditate iSpăimântătoare. Contradicţie încăpă
ţânată. De aci durere de cap. Şi muzica mili
tară .care nu mai contenea.... Şeful muzicei tre
buie [sa-şi fi adlus şi el logodnica sau amanta
la serbarea publică a comunităţii izraelite. Grav
era ,că până la 3 din noapte nici vorbă nu putea
fi |de /linişte; provincialii au obiceiul ordinar
dld,a petrece până la ziuă. Ceasul dela primărie
abia bătuse 10. Până pe la 1U/2 D. Aurel trecu
printr’o (sahară fulgerată de muzică în alămuri
şi chiote care-1 zgâlţăiau tocmai când socotea
că aţipise.
Numai de s'ar strânge banii necesari pen
tru gimnaziul indiferent de religie, şi mar mai
lă Inevoie de încă vre-o serbare ! gândi D. Aurel,
sceptic jşi.(amărât, întorcându-se pe cealaltă parte.
Muzica (intră în pauză. Ceasul de la primărie
bătu grav de 12 ori, indiferent de serbare. Tă
cerea păru işi mai deplină. D-l Aurel trase peste
ochi, idin nou, pleoapele de jar, în nădejdea
somnului v— când o rumoare îndepărtată îl făcu
să (deschidă ochii mari. deodată, în întuneric ;
deschise [îi erau şi gura şi urechile. Rumoarea
creştea fca în jurul unui incendiu.... Dar tăcerea
păru jcă-şi recâştigă domnia. Se auzi o voce:
— Trăiască România-Mare !
Şi alte voci, pe diferite tonuri ;
— Ura!...
Apoi ilar linişte. (Ţinea, se pare, cineva o cu
vântare) (Deodată, idin ce în ce mai tare, din
voci care se apropiau parcă şi se înmulţeau:
— Jos jidanii!! Ura ! Jos jidanii!!
Era 10 manifestaţie antisemită. Piteştiup. îşi
arăta, prin sentimentele-i virile, înrudirea cu ce
lelalte (oraşe conştiente ale RomânieiŢntregite.
Ambele sexe izraelite îşi puteau lua nădejdea
dela'gimnaziu. D-l Aurel îşi aduse aminte că ză
rise pe 11a 8 seara patrule cu baionetele la armă,
trecând (în crucişul şi curmezişul grădinei. Ni
meni nu înţelesese această neaşteptată măsură
de (siguranţă. Din potrivă, parcă avea aerul să
sugereze....
(Va urma)
F. ADERCA