INTRE ANTICLERICALISM $1 ORTODOXIE 
Rotativă, natura imprimă stereotip exemplare, după acciaş formă de stereotipe. Se succedă 
generaţii şi specii zeţuite în vingalacele priveliştelor, presate în calandrul orânduirilor, trase 
la rotativa cosmică. Arghezi a subliniat acest caracter gazetăresc al existenţei, într’un arti' 
col festiv, din nu ştiu care an nou. Nu ne mai amintim cum îşi argumenta metafora'pa' 
radox; nici n'ar fi de mare utilitate. Un om îşi trădează mai puţin înţelepciunea vieţii 
într’un op de filosofie decât într'o glumă, care e un surâs şi un adevăr. 
Jurnalismul exploatează cea mai intensă forţă omenească: curiozitatea. Deaceea e vehiculul 
inventat de democraţie pentru călătorii statice. E visul lui Des Esseintes în delir. Stai în 
pat, c:tăţean paşnic şi ridicul, şi circuli printre răsculaţi curzi, printre bandiţi mexicani; te 
lupţi cu burii, urci piramidele cu gândul, te calcă tramvaiul, comiţi crime nepedepsite de 
nici o legislaţie, îţi alegi procurişti dintre reprezentativii secolului, îi pui să te realize pe 
tine. Radiofonul îţi prelude un nume de cântăreţ, 
L O N D H A 
BERLIN 
PARIS 
V I E N A 
...Lloyd George, Lenin, Macdonald, Herriot, Wilson, iată defilarea! O clipă, armiile îţi dau 
onorul, toţi decrepiţii secolului cari despică în felii continentele, se duc deadura pentru tine, 
cetitor, suprem obiectiv, suprem arbitru... ■ 
Gazeta dependentă d e finanţe e silită să devină lichid ciudat, care ia forma vasului în 
care e pus. Gazeta de mare tiraj — creaţia capitalului cu plămâni atletici — glăsuie înalt, 
n'are opinii, numai tactică. Mai stăruie anemiată ideia zisei gazetei de idei. Dar oamenii 
ştiu să le situeze, să le diferenţieze: de gazeta de mare tiraj au teamă; pentru cea de opinii 
ură, rareori stimă. Salahorul acestui imens edificiu — gazeta modernă nu trebuie s’aibă opinii, 
ci trebuie să fie locul de plancardat opiniile colectivităţilor, pâlnia secolului. Deaceea jurnalism 
tica e adesea profesie de aventură. Nu se învaţă, ci adapţi virtualităţile tale profesiei. Arghezi 
— de atâtea ori laureat în viaţă pentru curajul său aventură — (inutil să reamintim goana ado' 
lescenţei neastâmpărate din mănăstire (în apus) a ales ca îndeletnicire socială : ziaristica. 
S’a simţit însă ,,poet în maţe" şi a inovat în meşteşug, a provocat panică în ta' 
bara arendaşilor presei. Ferestrele templului s'au ţăndărit, dar administratorii au lipit 
(geamurile sparte cu hârtie albastră) ca să nu se vadă preacurvia din lăuntru; catapiteasma s’a 
, crăpat; dar nu toată lumea are un avion în creer să poată privi din sbor de sus in jos. Arghezi 
s’a făcut temut. Presa s’a răzbunat însă pe dânsul: l’a catalogat pamfletar, vorbă mare şi de 
ruşine. A fost gonit din jurnalistică, pentru că s'a dovedit bărbat necuvincios şi iconoclast. 
Zarafii au rămas stăpâni în templu. „Seara" lui Bogdan'Piteşti a dispărut; gazetele conduse 
de Arghezi au durat cât fulgerele... H 
Iată-ne la pamfletarul Arghezi... Profeţii au ţipat flăcări din hrubele Iudeii; cuvântul lor răsună 
şi azi peste capete, Senzul său etic a dispărut, profeţii rămân simpli literaţi. Pamfletari aprind 
mornele coloane de gazetă; din veac în veac răsună blăstămul unui disperat de geniu; îi apre' 
ciem pentru scris şi pentru certitudinea strict personală. După Eminescu singurul pamfletar: 
Arghezi. Receteşte, cetitor „Facla", „Cronica", 
„Seara", dar mai ales urmăreşte'lj pe ex'iero' 
diaconul Iosif în furia'i împotriva clericalilor, 
întrupaţi desăvârşit în defunctul vlădică Sofronie 
Vulpescu zis „Popa'Iapă". Dealtminteri, toţi 
politicienii mari şi mărunţi au leşinat provizoriu 
sub cnutul lui Arghezi. S’au amuzat’ şi ei poate, 
pe urmă; râzând de ciudata'i sintaxă. Inexistenţa 
inteligenţei politiciane s'a dovedit însă atunci 
când l'au intemniţat inutil şitârziu. Pe un pamfle' 
tar îl suprimi din faşă; mare, hai creiat mucenic. 
Arghezi n’a gonit după mucenicie. A avut pururi 
curajul independenţei sale; n'a făcut din princi' 
piu paravan, n'a scris pentru galerii amorfe, cu 
palme aplaudând. Recent s'a făcut apologistul 
bisericii vii, II atrag poate procesiunile orto' 
doxe pentru secetă şi poate ca să se pună în de' 
sacord cu găinaţurile inutil liber cugetă 
toare... Un poet e indrituit să evadeze; 
de oriunde. 
Focul de la Banca de Credit 
de V. Brauner 
Ion Calugaru