u
N
U
risc, o aventură totală. Podurile de refugiu aruncate în aer. Nici
o ieşire de incendiu, nici un semnal de alarmă ascuns ca un as
de pică sub mînecă. O îndrăzneală şi o uitare 'pînă la urmă.
Numai astfel din dezolarea, din imuabilul care ne înconjoară va
scăpăra amnarul poemului şi poate al revelaţiei.
Cît de penibil refugiul într’o aprobare şi un „rezultat” în
timp. Postura de „neînţeles de contimporani” îmi pare ase
meni glasului găunos al fetei de pension plimbîndu-se cu buzele
pîfrguite sub caişii în floare, că nimeni n’o cunoaşte 'şi n’o în
ţelege. Ca şi cum un singur semn din alfabetul magic al văz
duhului şi al lumilor ar putea găsi Jîn noi o echivalenţă şi o
dreaptă măsură. „Nu scrim pentru voi surzi contimporani ci
jpentru o generaţie care va veni peste 50 de 'ani”, spun unii.
Ce mare scofală sjă fii cu 50 de ani înaintea sau în urma piticei
«civilizaţii ,a 'oamenilor, faţă cu cele cîteva milioane de jam\
cari după calculul astronomilor vor avea să desăvârşească în
sistemul planetar existenţa pământului.
Nu, nu scriu pentru viitor şi nici pentru voi amabili con
locuitori şi confraţi de acum. De,unde concluzia, că peste un număr
de ani sensibilitatea şi inteligenţa colectivă sau individuală vor
fii de o valenţă superioară celei de ; azi. Durata în timp a glă
suirii e deasemeni în afară preocupărilor mele, „Să vedem ce
va rămîne din literatura D-tale peste 10 ani. Să ne întîlnim şi
să stăm de vorbă atunci”, îmi spun D-nii E. Lovinescu & Co.
Dece o întîlnire peste 10 ani şi ,nu peste cîteva zeci de
secole? Trecut, prezent, viitor într’un vălmăşag arbitrar, alu-
necînd pe suprafaţa creierului crepusculară ca turmele de nouri
pe masa de biliard a cerului., Urmăresc şi vreau linia poemului
pentru bucuria şi neliniştea lui în sine. Pentru fiorul lovirii
cu tîrnăcopul de argint al versului în smalţul vasului cu monezi
şi brăţări îngropat lîngă oasele pămîntului ,în rugină. Scriu
pentru o dezlegare şi pentru o regăsire între mărgelele de
^cerneală, făiră să-mi pese de ce va fii sau de ce este, fără
să drjămuiesc valoarea cărţii după vieţuirea de un an în plus sau
în minus.
raa
N'am iubit nici odată batjocura. Lucrurilor, care scapă
înţelegerii mele, le-am dat tîrcoale cu teamă, cu un ochi străduit
să prindă o mişcare neprevăzută, o 'tresărire; jîn somn'revelatoare.
Zeflemeaua însă — această fundă a prostiei sonore — nVa
umplut totdeauna de dezgust ca o boală ruşinoasă ca o exemă
cerînd alifia de zinc albă.
Tăria celor de o vîrstă cu mine stă în/conştiinţa dezastrului
iremediabil a relativităţii şi omenescului oricărei întreprinderi,
în certitudinea universalei nicertitudini şi a ridicolului oricărui
elixir formulă — toate formulele trebuie ,ca şerpii să năpîr-
lească — în, mai ales, singura .morală şi religie a poemului.
Mă gîndesc la scrisul şi figura lui Ion Călugării. Peniţa lui
îinchide o temere fruntea continuă 'desfăşurarea în noapte a stelei
polare şi e în surîs atîţa .nelinişte îneîf nimic nu m’ar putea
opri să beau paharul pe care mina lui mi-1 întinde în vis, chiar
dacă aşi şti că vinul dinăuntru se va preface în cucută.
Niciodată Ion Călugării n’a luat numele poemului în deşert.
BALDACHIN
LINEI PASCAL
Deschide corabia de frunze a pădurii
zornîie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii
taurul luminii cu coarnele buclate în fîntîni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial
această glastră a arborelui genealogic
presăraţi peste el mălaiul canarilor
rupeţi pîinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
şi pune între neant şi viaţa din toate zilele J
apostrofa pliscului său
In plicuri scrisorile sunt mîini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traectoria sîngelui
Intime trimisă epistola păsărilor.
Pat nupţial crisantema nopţilor de fosfor
în zîmbetul tău a plîns un bebe poetul
un bebe sanguin altetul ld/ 4 kgr. Lindberg
dintr’o infimă disenterie puteau muri Attila
Guillaune ÎI s. a. m. d. -
Umbli prin sînge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
picătură de mercur a surîsului
filigrana laptelui în ugere
filigrana sufletului în surîs
urcă poliţa vîrstei
şi sparge borcanul astrelor copil nemernic
tu care eşti legat cu unda lactee a sinului
cu unda fără refuz a ochiului
o plapumă fără alunecări e pleoapa mamei
Rupeţi din leagăne capetele copiilor precoci
camargherite pentru butoniera veacului fără precedent
mîine vor vesteji în paharul cu ăpăj al uitării
corăbiile plecate spre Indii.
Stephan Roii
Nu viăjd în ce ar sta deosebirea între bresla scriitorului şi
aceea a funcţionarului comercial sau a instalatorului de canale.
Reuşita bănească ori morală (?), a scriitorului e egală
oricărei alte reuşite: a negustorului de ciorapi, a industriaşului,
etc. Dar nici o aripă nu i se atinge de tîmplă, nici o tulburare
nu trece prin apele ochilor.
mi
Există de bună seamă speciile cele mai variate. Excrescenţa
scriitorului de vieţi romanţate sau de memorii cu fraza ca o
tnedalie: „23 Iulie 19... Azi am stat Ia masă cu Rudyard Kypling.
Am vorbit despre Scha kespeare” şau „Aşi fi vrut să duc mai
departe viaţa eroului meu Eudoxiu” etc. Şi presa celo,r 5 con
tinente se scoală în picioare, mulţumeşte cu o reverenţă.
Dorinţa oricărui scriitor romîn de a fi tradus şi pomenit în
limba franceză. Dece nu în limba coptă sau anamită?
Cînd toate se vor fi sfîrşit, cînd din plante şi sori nu va fi
rămas decît o cenuşă invizibilă va mai stărui numai fiorul dis
tilat în eprubetele vinelor de nopţile şi tăcerea poetului 1 2 3 ).
1) Poemul nu trebue să îie nimic.
2) E vorba fireşte de a serie de adevăruri relative.
3) Poemul refugiat pur în reportagiul lui F. Brunea. (Va fi justificarea
„Dimineţii“ în clipa judecăţii de apoi). Dar e o cascadă e o fundă, poemul
fibre degetele tale Brunea.
Intre a trăi aventura/ şii a io scrie prefer ipostaza din urmă.
Vieţile cele mai pline de miez şi de uragane nu se găsesc nici
odată între colaboratorii revistelor, Intîmplările unui singur de
ţinut de drept comun sunt mai fecunde decît toată viaţa romanţată
sau nu a lui Arthur Rimbaud. Diferenţa înspre înalt, vine din
intensitatea coardelor sub pleoapă sau inima destinse.
Dar acestea nu sunt decît o introducere. A doua lumină va
urma.
Ilaric Voronca