BELŞUG 1 )
El, singuratic, duco către cer
Brazda pornită ’n ţară, deia vatră.
Clnd îi priveşti, împiedicaţi în fier,
Pare de bronz şi vîtele-i de piatră.
Grîu, popuşoi, săcară, mei şi orz,
Nici-o sămînţă n’are să se piardă.
Săcurea plugului cînd s’a întors
Rămîne-o clipă ’n soare ca să ardă.
Ager, oţelul rupe dela fund
Pămîntul greu, muncit cu duşmănie
Şi cu nădejde, pînă ce, rotund,
V
Şi-aşază luna ciobul p3 moş's.
; t. a.
desen de Maxy'l
Din plopul negru răzimat în aer
Noaptea pe şesuri se desface lină,
La nesfîrşit, ca dintr’un vârf de'caer
Urzit cu fire roşii, de lumină.
E o tăcere de ’nesput^de leat.
Tu nu-ţi întorci privirile ’napoi.
Căci Dumnezeu păşind apropiat,
li vezi lăsată umbra printre boi.
T. Arghezi
BHBBBBBHBBMBL
1) Exemplu poezie T. A.: text apărut; publicat de noi cu învoirea autorului.